Dragobetele, sărbătoarea tradițională a iubirii la români, este celebrat anual în România, pe 24 februarie. Este echivalentul românesc al Sfântului Valentin.
În tradiția populară Dragobetele reprezintă sărbătoarea iubirii și un simbol al începutului primăverii.
Ziua marchează, în credințele populare, un moment de renaștere a naturii și este legată de mai multe obiceiuri și superstiții transmise din generație în generație.
În tradiția populară, Dragobete este descris ca un tânăr chipeș care îi învăța pe tineri tainele iubirii. Potrivit legendelor, el ar fi fost fiul babei Dochia, cunoscută din povestea cu cele nouă cojoace.
Tot în credințele vechi se spune că ziua de 24 februarie, în luna Făurar, marca începutul anului agricol, iar Dragobete „oficia” în această zi nunta animalelor. De asemenea, fetele și băieții îndrăgostiți se întâlneau pe 24 februarie, cu speranța că iubirea lor va ține tot anul, asemenea perechilor din lumea necuvântătoarelor.
Este o sărbătoare plină de culoare și bucurie, care aduce comunitățile împreună într-o atmosferă de sărbătoare și veselie.
Așadar, și în alte mitologii există tineri care simbolizează iubirea: la greci, acesta se numea Eros, iar la romani, Cupidon.
Printre cele mai cunsocute obiceiuri de Dragobete se numără și Zburătoritul.
Astfel, în tradiția populară, după ce mergeau la biserică și ieșeau la cules de flori, tinerii se întorceau în sat, iar băieții alergau fetele care le erau dragi. Dacă fata îl plăcea pe băiat, se lăsa prinsă, iar gestul era urmat de un sărut în văzul tuturor. Obiceiul era văzut ca o formă de confirmare a iubirii, iar de aici vine și zicala „Dragobetele sărută fetele!”.
Una dintre cele mai cunoscute credințe populare spune că „cine iubește de Dragobete va fi iubit tot anul”.
Tot din bătrâni se știe că în această zi nu este bine să plângi, pentru că lacrimile ar aduce supărare și necaz în dragoste. De asemenea, certurile de pe 24 februarie sunt considerate semn rău, fiindcă ar aduce tensiuni și neînțelegeri în cuplu.
În unele zone, oamenii evitau munca grea, mai ales treburile gospodărești apăsătoare, păstrând ziua pentru obiceiuri mai liniștite, mai ușoare.