Indicele de Percepție a Corupției 2025, publicat de Transparency International, plasează țara noastră pe locul trei în Uniunea Europeană în topul celor mai corupte state membre, după Ungaria și Bulgaria.
Ungaria și Bulgaria împart „trofeul” cu câte 40 de puncte din 100 posibile, în timp ce România obține 45 de puncte. Nu doar că rămâne sub media UE, care stagnează la 62 de puncte de mai bine de un deceniu, dar se situează și sub media democrațiilor fragile, stabilită la 47 de puncte. Cu alte cuvinte, nici măcar în liga țărilor cu probleme nu reușim să fim peste medie.
Indicele măsoară percepția asupra corupției din sectorul public în 182 de state și teritorii. Scorul zero înseamnă „foarte corupt”, iar 100 „deloc corupt”. România rămâne blocată la jumătatea inferioară a clasamentului, iar diferența față de 2012 este de doar un punct.
În timp ce unele state au reușit să recupereze teren serios, precum Grecia sau Estonia, altele au pierdut puncte importante, cazul cel mai vizibil fiind Ungaria. România, în schimb, rămâne echilibrată. Nici prea sus, nici prea jos, dar constant aproape de coada clasamentului.
Paradoxal, la un capitol suntem lideri incontestabili. România ocupă primul loc în Uniunea Europeană la darea de mită. Unul din cinci români a recunoscut că a plătit mită pentru a obține servicii publice, potrivit Barometrului Global al Corupției. Media europeană este de doar 7%, ceea ce face ca diferența să fie greu de ignorat.
Transparency International spune că statele cu democrații solide au, în medie, un scor de 71 de puncte și niciuna nu coboară sub 50. În cazul democrațiilor fragile, media este de 47. Diferența nu ține doar de percepție, ci de instituții stabile, reforme consecvente și voință politică reală. Unde aceste mecanisme slăbesc, apar politizarea justiției, influența excesivă în procesul politic și erodarea spațiului civic.
Adoptarea primei directive europene anti-corupție, în decembrie 2025, ar putea fi un moment de reset pentru statele membre. Pentru România, transpunerea acesteia în legislația națională ar putea deveni ocazia rară de a transforma promisiunile în obiective concrete. Un prag de 50 de puncte până în 2030 ar însemna, cel puțin simbolic, ieșirea din zona roșie a clasamentului.