Creștinii ortodocși din România și din lume celebrează vineri, 17 aprilie 2026, Izvorul Tămăduirii, a cincea zi din Săptămâna Luminată, una dintre cele mai importante sărbători dedicate Maicii Domnului din perioada pascală.
Sfânta zi marchează simbolic trecerea de la suferința Răstignirii din Vinerea Mare la victoria vieții și a vindecării.
Aceasta este una din cele nouă sărbători importante dedicate Maicii Domnului, sunt legate numeroase obiceiuri religioase și populare, păstrate, unele până astăzi, cu precădere în lumea satului.
Cel mai important ritual al acestei zile este sfințirea Aghesmei Mici, apa considerată tămăduitoare. Apa este dusă de credincioși acasă, putând fi folosită pe tot parcursul anului, spre deosebire de Agheasma Mare, care poate fi întrebuințată în momente strict stabilite.
Istoria acestei zile ne poartă în secolul al V-lea, lângă zidurile Constantinopolului acolo unde viitorul împărat Leon cel Mare a întâlnit un orb rătăcit care cerea apă. Atunci, Leon a auzit vocea Maicii Domnului care l-a îndrumat spre un izvor ascuns.
„Nu te osteni, Leone, căci apa este aproape. Ia din apa aceasta, potolește setea orbului și unge-i ochii cei întunecați.”, i-a spus Maica Domnului.
După ce și-a spălat fața, orbul și-a recăpătat vederea. Devenit împărat, Leon a ridicat pe acel loc o biserică ce există și astăzi în Istanbul, devenind loc de pelerinaj pentru mii de oameni în căutarea alinării.
Sărbătoarea de astăzi are un loc special în tradiția populară românească, unde se împletesc credința și obiceiurile transmise din generație în generație.
În ziua de Izvorul Tămăduirii, în toate bisericile ortodoxe se oficiază slujba de sfințire a apei, cunoscută sub numele de Agheasma Mică.
Credincioșii participă la slujbă și iau apă sfințită acasă, considerată a avea puteri tămăduitoare. Aceasta este folosită pentru consum (în cantități mici), stropirea casei și a gospodăriei, binecuvântarea familiei. Se crede că această agheasmă ajută la vindecarea bolilor și la alungarea energiilor negative.
În multe zone din țară, această zi este legată de apă și de natură.
În mediul rural, oamenii obișnuiesc să meargă la izvoare sau fântâni, considerate „curate” sau „tămăduitoare”. Apa luată în această zi este păstrată cu grijă și folosită în momente importante.
În unele regiuni, gospodarii stropesc grădinile, animalele sau chiar ogoarele cu agheasmă, pentru a avea parte de belșug și protecție.
Izvorul Tămăduirii este considerată o zi favorabilă pentru: rugăciune și participare la slujbă, folosirea apei sfințite pentru binecuvântare, gânduri bune și liniște sufletească.
Este un moment potrivit pentru a cere ajutor divin, mai ales pentru sănătate. În tradiţia populară, bolnavii care beau agheasmă dimineaţa, pe nemâncate, se înzdrăvenesc.