România, declarată oficial în recesiune tehnică. Tara este în faliment, strada fierbe. Orice guvernant posesor de inteligență naturală (poate fi consultată și cea artificială cu același rezultat) ar cădea pe gânduri. La noi, nu este cazul.
Iată că după ce țara noastră a intrat în recesiune, premierul Ilie Bolojan ne explică doct că „face parte din costul anticipat”. Anticipat de cine și de ce?
Spre știința lui Bolojan, recesiunea tehnică este o situație care definește scăderea produsului intern brut (PIB-ul) al unei țări pentru două trimestre consecutive, comparativ cu trimestrul anterior.
Pentru românul de rând, asta înseamnă o creșterea mai lentă a veniturilor, prețuri mai mari și un sentiment de insecuritate. Inflația e galopantă, puterea de cumpărare e la piciorul broaștei, salariile și pensiile sunt cum sunt. Îți este și frică să mai citești rapoartele Eurostat. Mereu suntem primii condamnați la foame din Uniunea Europeana.
Iar premierul se prezintă fără o agendă economică, fără un plan de țară, doar cu tăieri și strânsul curelei, privind doar la bara din față. Despre luminița de la capătul tunelului nu mai poate fi vorba.
Bașca, amintindu-și probabil de vremurile când era un distins profesor la Școala Ajutătoare Tileagd, discipolii săi fiind poate singurii care îl înțelegeau, Nea Ilie ne-a spus astăzi că România nu traversează o criză, ci o „perioadă de corecție economică”. Asta ne liniștește profund.
Bun la un orașel din Bihor, bun pentru toată România, pare o lozincă izvorâtă din niște minți înguste, iar realitatea o contrazice grav. Și românismul său nu poate fi combătut. El este domnul care, la Oradea, a ridicat statuile domnitorilor români și le-a înlocuit cu personaje obscure austro-ungare.
Omul providențial, politicianul care urăște baia. De mulțime, evident. Că nu coboară din Olimp în mijlocul plebeilor e una, românii nu își pot manifesta dragostea și prețuirea, dar cu presa ce-a avut?
Cu mersul său de manechin la vin-alcool, pășește mândru neaplecând urechea la „banalitățile” adresate de jurnaliști, spre corecta informare a publicului. Flancat de cohorte de gărzi de corp și cu drujba pe spinare, caută alte și alte tăieri. Qui prodest (n.r. pentru Nea Ilie, în latină – cui folosește).
Nimeni nu îi dorește răul, chiar ne-am bucura dacă ar rămâne la Palatul Victoria mult și bine. Numai că nu e obligatoriu în biroul premierului. Poate, obișnuit fiind cu tăierile, să se ocupe de gardul viu, pomișorii și florile de prin curtea Guvernului. S-ar putea exprima cu adevărat în voie, cu deosebitul talent din dotare.
Nea Ilie, căciula e prea mare, o fandare ar fi mai mult decât necesară, la o asemenea inteligență naturală.